Ce implică de fapt ”a fi gata pentru școală”? 

Este evident că a fi gata pentru școală implică mai mult decât achiziția rechizitelor și așezarea lor în ghiozdan, că este o măsură a pregătirii celui mic pentru a reuși la școală din punct de vedere cognitiv, social și emoțional, dar cum anume poate fi această calitate asigurată?

Definiția consacrată a school readiness-ului descrie pregătirea pentru școală drept sinonimă cu ”deținerea volumului minim de aptitudini și cunoștințe bazale dintr-o varietate de domenii, care asigură șansa copilului de a obține succesul școlar”. Deși variate, domeniile pot fi restrânse în: (1) cunoștințele generale (incluzând aici, matematica), (2) dezvoltarea limbajului și comunicarea, (3) abordarea procesului de învățare, (4) dezvoltarea socio-emoțională și (5) sănătatea (incluzând aici starea de bine fizic și dezvoltarea motorie) (Kagan, Moore and Bredenkamp, apud UNICEF, 2012). 

Din punct de vedere istoric, preocuparea pentru capacitatea adaptativă a copiilor pentru exigențele școlii, apare la sfârșitul anilor 70, în SUA, unde curriculumul grădinițelor devine treptat tot mai asemănător cu cel al clasei întâi școlare (Crosser, 2005, p.160). Așa zis-ul ”school readiness” câștigă și mai mult teren în anii 90, atunci când devine cel mai important Obiectiv Național Educațional: ”Până în anul 2000 toți copiii vor începe școala gata să învețe” - Shepard, Kagan și Wurtz (1998). Kagan (apud Crosser, 2005) distinge între ”readiness to learn” și ”readiness for school”; dacă primul reprezintă o caracteristică a nașterii: toți copiii se nasc gata de a învăța, cel de-al doilea implică un set de cunoștințe sau aptitudini pe care copilul trebuie să le dețină.

Conform raportului UNICEF (Blair apud UNICEF, 2012), ”maturitatea neurofiziologică joacă un rol deosebit în ajustarea comportamentului copiilor la mediul școlar datorită efectelor sale asupra funcțiilor executive (cum ar fi reglarea comportamentului și controlul emoțiilor).” În acest caz, sunt vizate trei domenii: (1) comportamentele învățate (cunoașterea formelor sau culorilor, a numerelor și a literelor alfabetului); (2) atitudinile și competența emoțională (ascultarea regulilor, interesul spre învățarea și comportarea într-o manieră social acceptabilă) și (3) atingerea pragurilor de maturitate în dezvoltare (incluzând aici motricitatea fină și grosieră și capacitatea de a sta nemișcat pe o perioadă determinată de timp).

Deprinderea desenului liber realizează tranziția către însușirea scrisului; capacitatea preexistentă de a opera cu mărimi (conversia cantității) conduce către debutul operațiilor concrete; fiecare aptitudine simplă stăpânită pune bazele pentru creșterea propriei complexități. Efectul cumulativ al aptitudinilor relaționate cu pregătirea pentru școală impune necesitatea pornirii de la un nivel egal la clasă. Doar stăpânirea aptitudinii la un nivel bazal, permite dezvoltarea aptitudinii respective.

Încep toți copiii școala deținând aptitudinile și competențele necesare (pentru performanța școlară)? 

Deși reprezintă un factor important în performanța academică, care pune în legătură directă abandonul școlar, dezvoltarea ulterioară a abilităților, achiziția competențelor academice și chiar și înregistrarea succesului non-academic, school readiness este o variabilă care a început să fie luată în considerare la nivel internațional, abia de o decadă. În țara noastră, inițiativa evaluării pentru clasa pregătitoare sau clasa zero pare a fi încă abia la început. În acest sens, ințiativa domnului profesor A. Clinciu a subliniat deja diferențe semnificative pe gen pentru populația compusă din elevii români. Nivelul de realizare școlară, rata de abandon și inadaptarea școlară înregistrează valori mai reduse pentru băieți față de fete care, încă de la start, dețin scoruri crescute pentru aptitudinea pentru școlarizare. În consecință, sistemul ar trebui să țină cont de concluziile studiilor naționale și să intervină dinainte de debutul școlarizării pentru a preveni apariția acestor fenomene dezadaptative. 

(1) Shepard, L., Kagan, S.L., Wurtz, E. (1998) The National Education Goals Panel. Retrieved from http://govinfo.library.unt.edu/negp/reports/prinrec.pdf
(2) Crosser, S. (2005) What Do We Know About Early Childhood Education? Research Based Practice. Thomson Delmar Learning.
(3) School Readiness: a conceptual framework (2012). United Nations Children's Fund, New York. Retrieved from http://www.unicef.org/education/files/Chil2Child_ConceptualFramework_FINAL(1).pdf
(4) Clinciu, A.I. (2016) Gata pentru școală - Bateria de evaluare a copilului preșcolar (Manual tehnic). Sinapsis Publishing Projects, Cluj-Napoca.