Stima de sine. Este benefic să urmărim creșterea stimei de sine? Alternative ale ei – acceptarea necondiționată (partea a IV-a)

31/08/2017

Costuri ale urmăririi stimei de sine

 

Costuri ale autonomiei. Comportamentul autonom este auto-determinat, volițional și însoțit de sentimentul unei alegeri proprii (Deci & Ryan, 2000). Acesta e pozitiv asociat cu relații autentice și satisfăcătoare, stare de bine crescută, persistență în fața obstacolelor, performanță mai bună și sănătate mintală și fizică. Când oamenii urmăresc stima de sine, ajung să facă lucruri pe care nu și le doresc cu adevărat, ci sunt mai degrabă valorizate de societate sau cei apropiați. Spre exemplu, studenții care își bazează stima de sine pe performanța academică, resimt mai multă presiune de a reuși, își pierd motivația intrinsecă, au dificultăți școlare, și conflicte cu profesorii comparativ cu cei cu o stimă de sine independentă de aceste performanțe.

Costuri ale învățării și competenței. Competența în acest context nu se referă la cantitatea de cunoștințe a cuiva sau abilitățile sale, ci la capacitatea și dorința de a învăța din experiențele de viață, esențială pentru dezvoltarea și creșterea umană. Urmărirea stimei de sine interferează cu experiențele de învățare, deoarece urmărind să aibă doar succese, ei nu pot învăța din eșecuri, critică sau greșeli. Acestea sunt privite ca amenințări la adresa imaginii personale, și nu ca oportunități de învățare.

În plus, persoanele cu o stimă de sine înaltă, dar fragilă, omit selectiv eșecurile și informațiile negative despre sine, pentru a-și aminti doar succesele și informațiile pozitive. Eșecul într-un domeniu valorizat îl atribuie unor factori externi, nu propriei persoane, găsind scuze (testul a fost invalid, profesorul nu m-a plăcut, pe când succesul îl atribuie complet propriilor calități și competențe. Această tendință de a minimiza, de a îndepărta sau scuza greșelile limitează foarte mult oportunitatea de a învăța din respectivele experiențe și de a căuta modalități de a-și îmbunătăți pe viitor performanța. Acești oameni sunt incapabili să-și evalueze realist deficitele pentru a identifica ce au nevoie de învețe. Când oamenii au scopul de a-și valida propria valoare, nu sunt deschiși la lecții.

Costuri ale relațiilor. Oamenii sunt ființe sociale și au o nevoie fundamentală de relaționare, care implică legături apropiate, calde, suportive în momentele de distres – implică atât a primi, cât și a oferi (Baumeister & Leary, 1995; Deci & Ryan, 2000). Când scopul e stima de sine, apropierea emoțională este afectată deoarece oamenii devin excesiv de focusați pe propria persoană, în detrimentul sentimentelor și nevoilor celorlalți (Park & Crocker, 2003). Acești oameni își doresc să fie superiori celorlalți, iar ceilalți devin mai degrabă rivali și inamici decât surse de suport și colaborare. A răspunde la amenințări ale stimei de sine prin distanțare, evitare, scuze, blamare, furie, agresivitate nu face decât să deterioreze relațiile cu cei dragi, iar aceste reacții defensive duc la izolare, deconectare de ceilalți, împiedicând formarea unor legături autentice și satisfăcătoare (Pyszczynski, 2003).

Costuri ale autoreglării și sănătății fizice. Autoreglarea implică inhibarea unor impulsuri de a se implica în comportamente nesănătoase și abilitatea de a urmări scopuri care au beneficii pe termen lung (Metcalfe & Mischel, 1999). Când stima de sine este amenințată, oamenii adesea dau curs unor impulsuri momentane pentru a se simți mai bine pe termen scurt, deși acele comportamente au costuri pe termen lung. Acestea se numesc mecanisme de coping dezadaptative (de exemplu, consum de alcool, droguri, sex neprotejat, fumat, condus periculos), care pot avea efecte dăunătoare asupra sănătății. Când oamenii trăiesc eșecul în validarea stimei de sine, adesea încearcă să evadeze, să fugă de sine, prin consum de alcool, mâncat compulsiv și chiar suicid (Baumeister, 1991). Persoanele preocupate de felul în care sunt evaluate și percepute de ceilalți, precum și cele care își extrag stima de sine din aspectul fizic tind să consume mai mult alcool, să fumeze, să țină diete excesive, să folosească steroizi, să apeleze la chirurgia estetică, să meargă mai des la petreceri, și să se implice în sex neprotejat, pentru a obține aprobarea covârstnicilor.

De asemenea, persoanele care urmăresc constant validarea imaginii de sine resimt mai mult stres și anxietate, care se asociază cu activarea axei HPA (hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenaliană), ce eliberează corticosteroizi. Acești corticosteroizi cresc nivelele de trigliceride și colesterol din sânge, care duc în timp la apariția bolilor cardiovasculare și periclitează funcționarea sistemului imunitar, ceea ce în schimb predispune la o susceptibilitate mai mare la infecții.

Costuri ale sănătății mintale. Oamenii care urmăresc permanent creșterea stimei de sine au un risc crescut de a dezvolta depresie, de a generaliza evenimentele negative la valoarea întregii persoane sau de a avea tendințe narcisiste. Odată cu încurajarea urmăririi stimei de sine în cultura americană, au crescut și nivelurile de depresie, narcisism și anxietate (Smith & Elliott, 2001; Twenge, 2000).

Care e alternativa la satisfacerea nevoilor fundamentale umane de autonomie, competență, relaționare și sănătate?

O alternativă propusă de fondatorii terapiei cognitiv-comportamentale, Albert Ellis și Aron T. Beck, este acceptarea de sine necondiționată, indiferent de atributele, calitățile și defectele pe care cineva le deține. În concepția CBT, orice ființă umană este valoroasă prin faptul că este om și nici un om nu poate fi catalogat pe deplin ca fiind bun sau rău. Fiecare persoană deține trăsături pozitive și negative, calități și defecte, iar a ne defini în întregime prin prisma succeselor sau eșecurilor noastre este un demers destul de periculos. Nu putem pune semnul egal între comportament/performanță și persoană, deoarece performanțele pot fi diferite în funcție de moment și context, fiind rezultatul a numeroși factori.

În locul urmăririi stimei de sine și validării imaginii personale, psihologii recomandă să ne focalizăm asupra unor scopuri care trec dincolo de sine și îi includ și pe ceilalți – sunt bune atât pentru propria persoană, cât și pentru alții. Spre exemplu, un antreprenor poate trece de la scopul de a dezvolta o afacere pentru a deveni bogat și cu influență la același scop, dar cu motivația de a crea un produs util împreună cu echipa de angajați. Scopurile care implică a crea sau a contribui la ceva mai mult decât propria persoană nu hrănesc fricile și anxietățile precum creșterea stimei de sine, ci oferă un motiv puternic de a-și urma planurile în ciuda lor. După cum sugerează și Dweck în articolul său, ”Stima de sine nu e un lucru pe care îl ai sau nu îl ai. E un mod de raportare față de tine atunci când îți folosești bine resursele – pentru a depăși provocări, pentru a învăța, pentru a-i ajuta pe ceilalți”. Deși urmărirea stimei de sine poate motiva oamenii pentru a atinge performanțe deosebite, performanța în sine nu e o nevoie fundamentală. Recunoașterea și succesul nu sunt aceleași ca iubirea și acceptarea și nu pot crea siguranța pe care oamenii și-o doresc. Oamenii nu se pot proteja de pericolele pe care le-au trăit în copilărie prin demonstrarea faptului că sunt inteligenți, puternici, frumoși, bogați sau admirați. După cum spunea Claire Nuer, o supraviețuitoare a Holocaustului și trainer în dezvoltarea leadership-ului, ”Singurul mod de a crea iubire, siguranță și acceptare este prin a le oferi.

psih. Daniela Dociu, MA
Contributor for TestCentral, Scientific Consultant @ Choice

Referințe:

Crocker, J., & Park, L. E. (2004). The costly pursuit of self-esteem. Psychological bulletin, 130(3), 392.

Crocker, J., & Major, B. (1989). Social stigma and self-esteem: The self-protective properties of stigma. Psychological review, 96(4), 608.

Chamberlain, J. M., & Haaga, D. A. (2001). Unconditional self-acceptance and psychological health. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, 19(3), 163-176.

Pyszczynski, T., Greenberg, J., Solomon, S., Arndt, J., & Schimel, J. (2004). Why do people need self-esteem? A theoretical and empirical review. Psychological bulletin, 130(3), 435.

Metcalfe, J., & Mischel, W. (1999). A hot/cool-system analysis of delay of gratification: dynamics of willpower. Psychological review, 106(1), 3.

Dweck, C., & Molden, D. C. (2000). Self theories. Handbook of competence and motivation, 122-140.

Crocker, J., & Nuer, N. (2004). Do people need self-esteem? Comment on Pyszczynski et al.(2004).

Crocker, J., & Wolfe, C. T. (2001). Contingencies of self-worth. Psychological review, 108(3), 593.

Crocker, J. (2002). Contingencies of self-worth: Implications for self-regulation and psychological vulnerability. Self and Identity, 1(2), 143-149.

Swann Jr, W. B., Chang-Schneider, C., & Larsen McClarty, K. (2007). Do people's self-views matter? Self-concept and self-esteem in everyday life. American Psychologist, 62(2), 84.

Leary, M. R., Tambor, E. S., Terdal, S. K., & Downs, D. L. (1995). Self-esteem as an interpersonal monitor: The sociometer hypothesis. Journal of personality and social psychology, 68(3), 518.

Leary, M. R., & Downs, D. L. (1995). Interpersonal functions of the self-esteem motive. In Efficacy, agency, and self-esteem (pp. 123-144). Springer US.

Leary, M. R. (1999). Making sense of self-esteem. Current directions in psychological science, 8(1), 32-35.

Twenge, J. M., & Campbell, W. K. (2002). Self-esteem and socioeconomic status: A meta-analytic review. Personality and social psychology review, 6(1), 59-71.

Baumeister, R. F., & Leary, M. R. (1995). The need to belong: desire for interpersonal attachments as a fundamental human motivation. Psychological bulletin, 117(3), 497.

Baumeister, R. F., Smart, L., & Boden, J. M. (1996). Relation of threatened egotism to violence and aggression: the dark side of high self-esteem. Psychological review, 103(1), 5.

Bushman, B. J., & Baumeister, R. F. (1998). Threatened egotism, narcissism, self-esteem, and direct and displaced aggression: Does self-love or self-hate lead to violence?. Journal of personality and social psychology, 75(1), 219.

Cale, E. M., & Lilienfeld, S. O. (2006). Psychopathy factors and risk for aggressive behavior: A test of the “threatened egotism” hypothesis. Law and human behavior, 30(1), 51-74.

Rosenberg, M., Schooler, C., Schoenbach, C., & Rosenberg, F. (1995). Global self-esteem and specific self-esteem: Different concepts, different outcomes. American sociological review, 141-156.

Crocker, J. (2002). The costs of seeking self–esteem. Journal of Social Issues, 58(3), 597-615.

Ross, M., & Wilson, A. E. (2002). It feels like yesterday: self-esteem, valence of personal past experiences, and judgments of subjective distance. Journal of personality and social psychology, 82(5), 792.

Greenberg, J., Pyszczynski, T., & Solomon, S. (1986). The causes and consequences of a need for self-esteem: A terror management theory. Public self and private self, 189, 189-212.

Twenge, J. M. (2000). The age of anxiety? The birth cohort change in anxiety and neuroticism, 1952–1993.

Twenge, J. M., & Campbell, W. K. (2001). Age and birth cohort differences in self-esteem: A cross-temporal meta-analysis. Personality and Social Psychology Review, 5(4), 321-344.

Heatherton, T. F., & Baumeister, R. F. (1991). Binge eating as escape from self-awareness. Psychological bulletin, 110(1), 86.

Barkow, J. H. (1989). Darwin, sex, and status: Biological approaches to mind and culture. University of Toronto Press.

Hill, S. E., & Buss, D. M. (2006). The evolution of self-esteem. Self-esteem issues and answers: A sourcebook of current perspectives, 328-333.

Leary, M. R., Cottrell, C. A., & Phillips, M. (2001). Deconfounding the effects of dominance and social acceptance on self-esteem. Journal of personality and social psychology, 81(5), 898.

Griffin, D. W., & Bartholomew, K. (1994). Models of the self and other: Fundamental dimensions underlying measures of adult attachment. Journal of personality and social psychology, 67(3), 430.

Murray, S. L., Holmes, J. G., Griffin, D. W., Bellavia, G., & Rose, P. (2001). The mismeasure of love: How self-doubt contaminates relationship beliefs. Personality and Social Psychology Bulletin, 27(4), 423-436.

Murray, S. L. (2006). Self-esteem: Its relational contingencies and consequences. Self-esteem issues and answers: A sourcebook of current perspectives, 350-366.
Taylor, S. E., & Brown, J. D. (1988). Illusion and well-being: a social psychological perspective on mental health. Psychological bulletin, 103(2), 193.

Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2000). Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development, and well-being. American psychologist, 55(1), 68.

Deci, E. L., & Ryan, R. M. (2000). The" what" and" why" of goal pursuits: Human needs and the self-determination of behavior. Psychological inquiry, 11(4), 227-268.

Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2000). Intrinsic and extrinsic motivations: Classic definitions and new directions. Contemporary educational psychology, 25(1), 54-67.

Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2000). The darker and brighter sides of human existence: Basic psychological needs as a unifying concept. Psychological Inquiry, 11(4), 319-338.
Crocker, J., Karpinski, A., Quinn, D. M., & Chase, S. K. (2003). When grades determine self-worth: consequences of contingent self-worth for male and female engineering and psychology majors. Journal of personality and social psychology, 85(3), 507.

Crocker, J., Luhtanen, R. K., Cooper, M. L., & Bouvrette, A. (2003). Contingencies of self-worth in college students: theory and measurement. Journal of personality and social psychology, 85(5), 894.

Vohs, K. D., & Heatherton, T. F. (2001). Self-Esteem and threats to self: implications for self-construals and interpersonal perceptions. Journal of personality and social psychology, 81(6), 1103.