Ne putem crește conștiinciozitatea?

30/08/2018
ne putem creste constiinciozitatea.JPG

 

Ne putem crește conștiinciozitatea?

Deși tindem să ne gândim la trăsăturile de personalitate ca fiind constructe fixe, eventual înnăscute, se pare că genele contribuie în jur de 40% (Vukasović & Bratko, 2015), ele fiind influențate parțial și de mediu.

Există o serie de studii care indică modificări ale personalității ca urmare a unor intervenții psihoterapeutice, spre exemplu în Clark et al, (2003) - o intervenție axată pe tratamentul depresiei a fost asociată cu schimbări la nivelul personalității, mai concret la nivelul stabilității emoționale și la cel al extraversiei. De asemenea, se pare că o intervenție axată pe mindfulness, menită să antreneze studenți la medicină, a fost asociată cu schimbări la nivelul conștiinciozității, agreeabilității și stabilității emoționale (Krasner et. al, 2009).

Cu siguranță că este nevoie de mai multă susținere teoretică și de mai multe studii axate strict pe modificări la nivel de personalitate pentru a putea trage o concluzie pe această temă. Mai multe detalii despre acest subiect sunt prezentate în Magidson, Roberts, Collado-Rodriguez & Lejuez (2015), unde autorii propun o intervenție derivată din teorie, ce include utilizarea tehnicii activării comportamentale pentru a obține creșteri ale nivelurilor de conștiinciozitate. Un alt model publicat recent propune tot activarea comportamentală ca tehnică de intervenție pentru modificarea conștiinciozității (Roberts, Hill & Davis, 2017).

Aceste propuneri de intervenții vizează o abordare bottom-up a conștiinciozității, pornind de la modificarea comportamentelor și stărilor emoționale, astfel încât acestea să semene cu cele asociate persoanelor cu un nivel ridicat de conștiinciozitate. Repetarea acestor comportamente se poate “automatiza”, devenind o “a doua natură” și astfel, se așteaptă ca nivelurile de conștiinciozitate obținute post-intervenție să fie mai ridicate.

Cum arată activarea comportamentală în acest caz?

Un exemplu propus în Magidson, Roberts, Collado-Rodriguez & Lejuez (2015) implică o perioadă de monitorizare a comportamentelor de-a lungul zilei, împreună cu evaluarea nivelului de dificultate și a nivelului de plăcere obținut din efectuarea acestor comportamente. Astfel, pe o perioadă de câteva săptămâni, se pot observa comportamentele adiacente unor stări plăcute sau mai puțin plăcute.

În a doua etapă a intervenției propuse, se evaluează valorile și cum aceste valori ar fi transpuse în comportamente și specifice, pe niveluri de dificultate. Apoi aceste activități sunt incluse în planurile zilnice și se continuă monitorizarea. Se începe cu activitățile care sunt în concordanță cu valorile participanților și care sunt ușor de realizat. De punctat aici este faptul că prin această intervenție sunt puse în practică abilitățile de planificare și de urmărire a unor obiective, iar atingerea lor treptată este de așteptat să contribuie la creșterea nivelului de eficiență personală (self-efficacy), ambele reprezentând fațete ale conștiinciozității. Această perioadă mai durează câteva săptămâni.

Așteptăm cu interes mai multe studii pe această temă, iar până atunci, chiar dacă poate prin activare comportamentală nu știm încă dacă ne vom crește nivelul de conștiinciozitate, cu siguranță această tehnică ne poate ajuta să ne organizăm un pic mai bine munca sau activitățile în direcția îndeplinirii obiectivelor personale.

psih. Mădălina Sava
Contributor for TestCentral, Managing Partner @ Choice

Referințe bibliografice:

Clark, D. M., Ehlers, A., McManus, F., Hackmann, A., Fennell, M., Campbell, H., … Louis, B. (2003). Cognitive therapy versus fluoxetine in generalized social phobia: a randomized placebo-controlled trial. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 71(6), 1058–1067. https://doi.org/10.1037/0022-006X.71.6.1058

Krasner, M. S., Epstein, R. M., Beckman, H., Suchman, A. L., Chapman, B., Mooney, C. J., & Quill, T. E. (2009). Association of an educational program in mindful communication with burnout, empathy, and attitudes among primary care physicians. JAMA, 302(12), 1284–1293. https://doi.org/10.1001/jama.2009.1384

Magidson, J. F., Roberts, B. W., Collado-Rodriguez, A., & Lejuez, C. W. (2014). Theory-driven intervention for changing personality: Expectancy value theory, behavioral activation, and conscientiousness. Developmental Psychology, 50(5), 1442–1450. https://doi.org/10.1037/a0030583

Roberts, B. W., Hill, P. L., & Davis, J. P. (2017). How to change conscientiousness: The sociogenomic trait intervention model. Personality Disorders: Theory, Research, and Treatment, 8(3), 199–205. https://doi.org/10.1037/per0000242

Vukasović, T., & Bratko, D. (2015). Heritability of personality: A meta-analysis of behavior genetic studies. Psychological Bulletin, 141(4), 769–785. https://doi.org/10.1037/bul0000017

Referințe fotografice:

Photo by Andrew Neel on Unsplash