Ce măsoară psihologii?

22/02/2019

Psihologii evaluează două mari categorii de caracteristici:
a) preferințe și tendințe (comportamente tipice), evaluate cu chestionare;
b) abilități și competențe (performanța maximală), evaluate cu teste.

Prima categorie include, în primul rând, trăsăturile de personalitate, adică o serie de preferințe și tendințe care caracterizează persoanele – mai precis, stilul de gândire, felul tipic în care se comportă și modul în care se simte și reacționează emoțional, de obicei, o persoană.

Chestionarele de personalitate conțin enunțuri (e.g., NEO PI-R), imagini (e.g., NPQ) sau liste de adjective (e.g., BFA) menite să evalueze, de pildă, nivelul individual al extraversiei; se răspunde în funcție de măsura identificării cu itemii (e.g., „Vorbesc cu mulți oameni diferiți la petreceri”) – cât de frecvent sunt întreprinse acele comportamente ori cât de mult există plăcere în săvârșirea lor.

Chestionarele de personalitate nu evaluează capacități, abilități sau performanța, prin urmare nu există răspunsuri corecte și răspunsuri greșite! Evaluarea personalității ține de cum îi place și îi stă în fire unei persoane să se poarte în diverse situații.

Așadar, dacă, de exemplu, ai completat un chestionar de personalitate (e.g., CPI) și constați că nivelul tău de dominanță este sub media populației, asta nu spune despre tine că ești un lider incompetent, ci că ai prefera mai degrabă să-i lași pe alții să-și asume coordonarea și responsabilitatea.

A doua categorie de atribute psihologice include inteligența generală (e.g., MAB), aptitudinile cognitive specifice (e.g., memoria de lucru; BML), creativitatea (e.g., TTCT), inteligența emoțională ca abilitate (e.g., MSCEIT), competențele sociale (e.g., FJAS) etc. Instrumentele de măsurare, în acest caz, poartă denumirea de teste, pentru că răspunsurile sunt scorate drept corecte sau greșite, iar instrumentul testează cât de bine poți rezolva o serie de probleme

Rezultatul este interpretat ca performanță, relevând, deci, cât de dezvoltată este acea abilitate, prin comparație cu alți români. În multe cazuri, testarea este și contractronometru, spre deosebire de evaluarea personalității.

Alte câteva caracteristici psihologice evaluate frecvent sunt:
• interesele vocaționale (e.g., SDS);
• motivația (e.g., AMI);
• nivelul de dezvoltare al copilului (e.g., Denver);
• comportamentul adaptativ (e.g., ABAS);
• calitatea vieții (e.g., QOLI);
• simptomele și tulburările mintale (e.g., MMPI-2);
• valorile și punctele forte (aici).

În concluzie, psihologii măsoară, cu ajutorul unor instrumente robuste, o gamă largă de variabile psihologice, procesul evaluării desfășurându-se în funcție de context (e.g., angajare vs. orientare în carieră) și particularitățile persoanelor evaluate (e.g., școlari vs. vârstnici).

Victor Bohuș, MA

Contributor for TestCentral, Founder & President @ Choice

Photo by Patricia Serna on Unsplash.